"Soldatul mărșăluia,mărșăluia,
mărșăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea,i se tocea
i se tocea."

(Tocirea - Nichita Stănescu)







Rană de stele și ranițe-n vene
soldații atavici - arhangheli în zbor
cupola de cer - altarul din mine
din zodia-mi iarnă în trup mă cobor

recruții prin zloată scurmă tranșee
apelul din beznă e-un tropot de ginți
adie prin gându-mi parfum de femeie
rafalele mușcă - gerul frige-n minți

prin vintre și noaptea-i vânătă cale
sub alb Orion în dungă trasoare
mantaua e-n purpuri - joc de petale
roșii petlițe ca-n reci abatoare

urlă sergentul pe-o geană astrală
și glonțul scâncește prin vântul divin
e-o mare de ceruri - crug de beteală
și simt că e Oarba și simt că-i Vidin.