ar mai putea trăi o sută de coniac
mâna în buzunar numără mărunțișul rămas din salariul de profesor
parcă ar căuta între coapsele unei femei
granița dintre îl iubește și îl dorește

are de ales
întotdeauna are de ales
să meargă pe jos în afara bucureștiului însoțit de câini și de curve
sau să-și păstreze acești câțiva lei
pentru o ultimă reprezentație sub plafoniera unui maxi-taxi de noapte

din șanț miroase a mentă și se gândește
la periuța de dinți cu păr de porc ce-l așteaptă cuminte în baie
la trupul proaspăt îmbăiat al soției mințind somnul cu spatele spre ușa
pe care el rareori intră ca un domn

de aceea ascunde sub cămașă la piept
caietul peste care s-a scrumat s-a vărsat s-a vomat
acolo și-a sădit sămânța lui caligrafiată
ca într-un poster din vitrina magazinului de pompe funebre –
în picioare

prin geamurile de la parter zărește televizorul - în el capul
lui mircea badea zis și nevermore
- e abia 11... își spune
de fapt e reluarea
totul e în reluare și n-a înțeles că

trăim în românia și-ntr-o astfel de țară oricine e profesor sau poet













[tânărului profesor de filozofie: Marțian Alexandru]