mă costumez
așa cum pot mai bine

un ochi mai cald, altul mai sincer
un glas prea blând.
identitatea mea se sparge
ca o oglindă-n mii de bucățele.
dar eu sunt sincer, în fiecare dintre ele.

azi sunt pirat, iar mâine voi fi înger
planificarea e făcută pe o lună
din teama de-a ieși din casă fară mască.
când personajul e placut,
publicul mă aclamă, iar ea mă răsplătește cu-n sărut

o zi întreagă trece. dau cinci reprezentații
cu piese diferite, evident.
ei, spuneti că nu am talent
a zugrăvi opt morți, din nouă generații.

mă-ntorc iar în culise,
la fel ca-n fiecare zi
spectacolul a fost plăcut
sau poate nu... nesiguranța ma omoară
dar asta-i lumea, o scenă și-un actor, de dimineață până-n seară

și noaptea, când spăl machiajul de pe față
în urma lui rămane doar un saltimbanc
ce-mbătrânește-n fiecare zi, cu 25 de ore.

stau singur, privindu-mă-n oglindă
un chip timid, doi ochi ce sunt la fel
o gură ce-n singurătate nu are nicio voce.
imaginea mi-e spartă-n mii de bucățele
dar este vid, în fiecare dintre ele.