Singura modalitate de a opri o zi
este ca cineva să moară odată cu ea
pare simplu dar lucrurile se complică atunci
când le privești prin ochiul piramidei
liniile palmelor se răsfrâng
în numărul încercuit cu cerneală roșie
din fila calendarului
ce stă pironită în zid ca o oglindă
dintre degetele tălpilor
obosit scuturi pământul
umpli urmele lăsate
cu iubire curgătoare
pe cărările dăltuite cu numele tău
deschizi o umbrelă
între tine și soare
ca pleoapa să calce pe pleoapă
metamorfozând amintirile
într-un fascicol divin de lumină
numai atunci devii dependent
de mirosul crud al ierbii
secerat de vârful coasei
mâini inconștiente
cad printre firele lungi
verde peste verde
vis peste vis
contempli în liniște
noua ta naștere.