agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-07 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Soare culcat într-un ochi de fântână.
Visul se lasă ca o pleoapă tremurândă, lăcrimândă. Căprioarele pășesc fraged pe maluri. Miros de brad, înalt. În adâncuri, argintul dezleagă vrăile vieții și morții. Pitpalacii bat cântecul inimii. Lumina s-a spart în lacrimi strivite pe lentila iluziei. S-a lăsat noapte. Dar cumpăna fântânii nu stă dreaptă pentru că vuiesc cocorii. Undeva, departe se dizolvă o revoluție a luminii amenințată pentru totdeauna de noapte. Vulpile se strecoară din zi în întunerec iar rândunelele s-au frânt în fântâni. Norii au înghețat într-o ceară alburie iar Eu mă prăvălesc la margine de baltă vuindu-mi trestiile... Întuneric, Iluminare, Veșted. Un gând firav: Zâmbesc, poate, pentru ultima oară...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité