O minune,
ca o explozie m-am născut,
un început,
o stare de gratie,
un răcnet fără imitație,
o inspirație
de viață,
de suflet netot,
poate peltic
un ecou țâșnit
din nimic
si din tot.
M-am făcut leagăn
din diminețile voastre
născătoare
si mi-am făcut aripi
din mâinile amândouă
si-o sa mă fac mare
dintr-un început vremelnic,
o boabă de rouă.
Și am băut lapte din țâță,
fără ochi,
ca un pui de mâță,
și am mers de-a bușilea
și copăcel,
de-a dura
și fuga
și m-am împiedicat
de păcat
și m-am ridicat
cu ruga.
Așa am devenit eu
pământ,
un punct
si-o virgula
o cratimă între cuvânt
și tăcere.


Mateei Maria, mamei si tatalui ei, cu dragoste

06.09.2002
Andia și Pan