Vii din inalte ceruri sau iesi din adancime,
O, frumusete? Reaua si buna ta privire
Imprastie de-a valma si fericiri si crime,
De aceea tu cu vinul te potrivesti la fire

In ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
Si cand reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul, viteaza starpitura.

Rasari din haul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un caine de poala ta se tine;
Si bucurii si chinuri tu semeni la-ntamplare;
Stapana esti si nimeni nu e stapan pe tine.

Calci peste morti de care iti razi cu mult dispret
Ai juvaieruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut si-Omorul e un breloc de pret
Pe pantecul tau mandru saltand cu voluptate.

Orbitul flutur zboara spre tine lumanare
Slavindu-te drept torta cand a-nceput sa arda.
Acel ce-si strange lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormantul si-l dezmiarda

Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie,
O, Frumusete! Monstru naiv si fioros!
Cand ochii tai, surasul, piciorul tau ma-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag si misterios?

Sirena rea sau Inger, draceasca sau divina,
Ce-mi pasa cand tu – zana cu ochi de catifea
Mireasma, ritm, lucire, o! singura-mi regina!
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?