frunze de miere împrăștiate
grădini apuse în
umbre umbrind întunericul
prizonier în chihlimbar

fulg cu fulg
tăind în țăndări
ancestrala prismă
a celor șapte culori
norii coboară
în pământ

nu plâng
orbitele sunt seci
râul a uitat să le adape
cu susurul ideilor
pietrificate

dincolo de pietre
mă am pe mine cu mine
împărțind o zadarnică
fugă spre eternitate.