Zicea că viața ne dă doar o singură șansă dar de fiecare dată mergea pe drumuri care duceau spre ținuturi locuite de umbre iar dacă cineva îl întreba de ce, spunea că el nu avea nevoie de niciun fel de șansă. Prefera surpriza de a nu avea unde ajunge și de a nu ști dacă există întoarcere. Nu căra cu el geamantane, nu știa nicio limbă pe care alții ar putea-o înțelege și nici nu înțelegea ce vorbeau ceilalți. Însă ducea cu el, la vedere, un jurnal intim cu multe pagini, toate imaculate.