A văzut lumina zilei la 28 februarie 1913, într-o familie în care muzica "era la ea acasă". A fost unul dintre cei șase copii ai renumitului institutor, dirijor și profesor de muzica Gheorghe Comișel.
Studiile muzicale începute împreună cu tatăl sau au fost continuate în Ploiești, la Liceul de fete "Despina Doamna" și apoi la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – București, printre profesorii săi aflându-se reputații maeștri ai muzicii și pedagogiei muzicale naționale: Ioan D. Chirescu, Alfonso Castaldi, Alfred Alessandrescu, George Breazul, C-tin Brăiloiu, Dimitrie Cuclin, Ștefan Popescu și Paul Jelescu.
Timp de peste șapte decenii, prof. Emilia Comișel și-a dedicat întreaga viață, în primul rând studierii și cercetării creației muzicale populare – această excepțională "comoară cu care România se poate mândri în lume", după cum afirma George Enescu.
Învingând inerentele greutăți, prof. Emilia Comișel a întreprins cercetări și culegeri sistematice de folclor muzical atât în județul natal (Prahova), cât și în celelalte zone etnofolclorice, precum și în afara granițelor actuale ale României - unde trăiește populație românească: Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Canada, SUA ș.a.m.d realizând peste 9.000 de melodii.
Rezultatele acestei uriașe activități știintifice au fost publicate în numeroase studii și articole ce au văzut lumina tiparului în reviste de prestigiu în țară și străinatate, comentate în diverse emisiuni radiofonice și de televiziune sau prezentate în cadrul unor prestigioase reuniuni știintifice în țară și peste hotare: Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Canada, Grecia, SUA, URSS, Olanda, Polonia, Italia.
În acest sens, remarcăm și volumele de referinț: ”Folclorul copiilor”, ”Antologia folclorică din Ținutul pădurenilor”, ”Folclor din Dobrogea”, ”Cântăm d-lui Bunu”, ”Colinde” etc.
Un loc aparte în multipla sa activitate l-au ocupat cercetarea și punerea în valoare a etnomuzicologului de talie mondială Constantin Brăiloiu, fondatorul și directorul Arhivei Naționale de Folclor (1928-1943) și al Arhivei Internaționale de la Geneva (1943-1958), din opera căruia a izbutit să tiparească șase volume, cel de-al șaptelea aflându-se pe masa sa de lucru.
Vasta sa activitate stiintifică si didactică - timp de peste 30 de ani a fost profesor la catedra de folclor a Universității Naționale de Muzică București, a fost răsplatită cu trei premii de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Premiul "Ciprian Porumbescu" al Academiei Române (1982), cu Ordine și medalii ale statului român. Pe plan internațional a fost aleasă membru în Consiliul Internațional de Folclor Muzical (Londra), în Societatea Internaționala de Muzicologie (Elvetia) și în Societatea Internațională de Antropologie (Paris).
În luna martie 2000, la propunerea Muzeului memorial "Paul Constantinescu" din Ploiești, Consiliul Local al Municipiului Ploiești i-a acordat titlu de Cetățean de Onoare.