Patanjali foloseste o alta imagine pentru a preciza raporturile dintre spirit si inteligenta" tot astfel cum o floare se reflecta intr-un cristal, inteligenta il reflecta pe purusa (vazatorul). Insa numai un ignorant ii poate atribui cristalului calitatile florii (forma, dimensiuni, culori). Cand obiectul (floarea) se misca, imaginea sa in cristal se misca, cu taote ca aceasta ramane imobil. Este o iluzie sa se creada ca spiritul este dinamic numai pentru ca experienta mentala este astfel. In realitate aici nu este vorba decat de o relatie iluzorie (upadhi) datorata unei "corespondente simpatice" (yogyata) intre Sine si inteligenta.
Spiritul se gaseste antrenat, din vesnicie, in aceasta relatie iluzorie cu viata psihomentala (altfel spus cu "materia"). Aceasta se datoreaza ignorantei (avidya), si atata timp cat avidya se mentine, existenta este prezenta, in virtutea karmei, si o data cu ea durerea. Iluzia sau ignoranta consta in confuzia care se face intre imuabilul si vesnicul purusa si fluxul vietii psihomentale. A spune: "eu sufar", "eu vreau", "eu urasc", "eu cunosc" si a gandi ca acest "eu" se raporteaza la spirit inseamna a trai in iluzie si a o prelungi; caci toate actele sau intentiile noastre, prin simplul fapt ca-si gasesc justificarea in prakrti, in "materie", sunt conditionate si dirijate de karma.
Aceasta inseamna ca orice actiune avandu-si punctul de pornire in iluzie (altfel spus, care este intemeiata pe ignoranta, pe confuzia dintre spirit si non-spirit) este sau consumarea unei virtualitati create printr-un act anterior, sau proiectia unei alte potentialitati care-si reclama la randul ei actualizarea, consumarea in existenta prezenta sau intr-o existenta viitoare. Atunci cand stabilim ecuatia "eu vreau"="spiritul vrea", este automat declansata o anumita forta, sau o alta este insamanatta, deoarece confuzia a carei expresie este aceasta ecuatie constituie un "moment" din circuitul vesnic la energiilor cosmice.