|
Biografie Emil Cioran
EMIL CIORAN s‑a nåscut în 8 Aprilie 1911 la Råsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Råsinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924. ÃŽntre 1928 si 1932 urmeazå cursurile Facultåtii de Litere si Filozofie din Bucuresti. ÃŽn ultimul an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. ÃŽsi încheie studiile universitare cu o tezå de licentå asupra intuitionismului bergsonian. ÃŽn acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så obtinå astfel o burså în Franta sau Germania. ÃŽn 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica încå patru cårti în tarå, înainte de a se stabili definitiv în Franta. ÃŽntre 1933 si 1935 se aflå la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reîntors în tarå, ocupå vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. ÃŽn 1936 pleacå la Paris cu o burså a Institutului francez din Bucuresti, care i se va prelungi pînå în 1944. ÃŽn 1940 începe så scrie ÃŽndreptar påtimas, ultima sa carte în limba românå, a cårei variantå definitivå (råmaså ineditå pînå în 1991) va fi încheiatå în 1945, an cînd se stabileste definitiv în Franta. Dupå 1945 începe så scrie în limba francezå, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pînå în 1987, încå nouå, publicate la aceeasi prestigioaså editurå parizianå. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se conferå în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte‑Beuve, Combat, Nimier).
|
Texte Recomandate
