Biografie Bragos Bucurenci
N-am gasir nicaieri o biografie completa. Ofer un articol din publicatia \"Jurnalul de Vest\":
Dragos Bucurenci e genul acela de produs antipatic al societatii de consum: ambalajul îti spune ce contine, dar nici macar vînzatorul nu-ti poate spune la ce serveste. E fabricat în Bucuresti, a fost depozitat central (citeste Tineretului si nu comenta) pîna la vîrsta majoratului, cînd s-a trezit transferat în interes de familie pe linia de demarcatie dintre Rahova si Ferentari. Dupa patru ani de tatonari reciproce cu cartierul, cu toate ca a avut o relatie excelenta cu vecinii si o toleranta dumnezeiasca pentru manea, si-a aranjat un virament si a aterizat pe raftul de deasupra Cinematecii, pe strada Eforie.
În prelucrarea materiei prime, s-au folosit doua licee de la care a chiulit copios si doua facultati plicticoase pe care le-a întrerupt. La controlul tehnic de calitate i s-au aplicat masinal etichetele spalacite: informatica, Sava, filosofie, stiinte politice. Ultimele doua, cu mentiunea „exmatriculat”, amintire a momentului cînd s-a saturat de mersul pe banda rulanta si a virat fara sa semnalizeze, aterizînd cu carte de munca în curtea unui centru cultural strain. A trecut pe un nuantator de import (E-69 – filosofie), dar i-a temperat aroma identic naturala folosind cursurile prin corespondenta. Pîna la noi standarde de clasificare, produsul se comercializeaza cu succes sub forma de muncitor necalificat cu studii medii.
Dragos Bucurenci a fost folosit cu moderatie la Dilema înca de la 18 ani, de unde a fost preluat si la Dilema Veche. A putut fi consumat, de asemenea, în doze mici pe Liternet.ro, în Observator Cultural si în FHM.
În toamna lui 2003, produsul a fost distribuit gratuit pe www.weblog.ro, publicînd însemnari sub pseudonimul realk. Ca sa nu fie acuzat de influentare a pietei, a omis ca din întîmplare sa le spuna si prietenilor de aceasta promotie. Ulterior, o echipa de consultanti l-au îndemnat sa propuna colectia de texte editurii Polirom spre a fi publicate în colectia Ego. Proza.
Dragos Bucurenci are 22 de ani si ceva, este Fecioara cu ascendent incert si nu stie înca la ce serveste. Acum trei ani, a învatat de la Irina Nicolau ca orice talmes-balmes are un rost. Ca sa nu contrarieze si pentru ca asa e de bon-ton, Dragos ar declara despre rostul sau ca e sigur pe undeva, dar momentan n-ar putea spune sigur pe unde anume, s-ar buzunari temeinic în cautarea lui si ar conchide – ca orice produs antipatic al societatii de consum: Ah, Doamne, ce mult am slabit!
RealK este dosarul celui pe lînga care treci pe strada, al celui pe care îl vezi la cinema, al celui care îti ofera locul în autobuz si al celui caruia îi ceri un foc în piata din fata universitatii si care ti-l ofera, facînd apoi misto de tine împreuna cu prietenii: chiar daca m-ai vedea, ai crede ca ma droghez? Sînt însemnarile unui tînar personaj bucurestean, consumator de ketamina, marijuana si ecstasy, publicate ca un jurnal online pe masura ce ele au fost scrise (14 octombrie 2003 – 7 ianuarie 2004) si supuse atentiei tiparului de fictivul sau prieten. Personajul cu damf auctorial si cu pupilele cînd rosii, cînd dilatate îsi povesteste halucinatiile, întîmplarile si enervarile cotidiene, mizeria si frumusetile pe care le traieste alaturi de prieteni, fiole si joint-uri în România anului 2003. RealK este dosarul distrusului de azi, asa cum i s-a nazarit lui sa ti se prezinte.
|