| 
 | 
 
  RADIO Agonia 
 
		  agoniatexte
 comentarii
 membri
 Colecţii
 atelier
 
 Librărie virtuală
 Biblioteca virtuală
 Chat literar
 Galerie fotografie
 Top siteuri literare
 Linkuri culturale
 Linkuri culturale
 
   Texte Recomandate
 
■ să fii bine, copilul meu■ cigarillos 1
 ■ Manualul fluxului intern
 ■ Cimitirul vocilor
 ■ Dragostea din blocul de alături
 ■ E mai frumoasă pe dos
 ■ Normalitate incertă
 ■ Frisoane
 ■ Nodul absenÈ›ei
 ■ Toamnă
 ■ Mercur rosu
 ■ Gramatica corpurilor pierdute
 ■ cealaltă parte a liniÈ™tii
 ■ a băut
 ■ Această viață
 ■ Modă
 
   
 Romanian Spell-CheckerPoezie - Poezii
 Dictionar de rime
 proza, eseuri, literatura
 Top siteuri literare
 noutati IT, jocuri
 Romanian Trends
 Laptop
  
Contact
 
Contact EmailTrimite o scrisoare catre editor
 | 
 | 
		
			|  | 
 Chanteline Gene[Nivaline] |  |  
		
			|  |  
			|  |  |  | Nu a înscris o poză!
 
 
 
 |  
			|  |  
			| 
				Oraş de reşedinţă: PerpignanAre limba maternă
  
 
 Biografie Chanteline Gene
 
 Pagina personală web Chanteline Gene
 
 
 Adresa directă a acestui autor este :
 
 
 |  | Authorship & Copyright Protection (beta): 
 |  
			|  |  
			|  |  
			|  |  
			| Colecţiile active ale acestui autor:: |  
			|  |  
			| Cele mai recente texte introduse: 	    |  
			|  |  
			|  |  |  |  
			| Cele mai recente texte introduse: |  | Comentarii:  |  | Texte înscrise în bibliotecă: |  
			|  |  
			| 
 
 |  | 
 
 
 
 |  | 
 |  
			|  |  
			| Biografie Chanteline Gene
 
 Polyglotte et multiculturelle, Gene Chanteline pourrait être qualifiée au minimum comme citoyenne d’Europe. Se destinant à la carrière médicale, les affres de l’existence et la raideur des institutions la contraignent à emprunter d’autres chemins. Très tôt elle aura le goût et la nécessité d’écrire, pour se dire, se décrire, se prescrire le remède qui la fera se construire. Son tempérament lui fait reprendre les études, elle se tourne alors vers les autres pour exercer la psychothérapie. Ses écrits, tout en métaphores et en poésie, témoignent à la fois d’un amour et d’un émerveillement de la vie tout autant qu’un désabusement et une conscience douce-amère de ses contraintes. (Gaël Cruffeald)
 
 
 |  
			|  |  
			| 
 |  
			|  |  |  |