agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-14 | [This text should be read in romana] |
Daniela Luca
O noapte ca oricare alta, într-o luni. Eram într-o cafenea, târziu, în inima orașului, martie pulsa a miresme de flori de măr și mentă. Ochii tăi negri, adânci, între visare și înțelepciune, îmi întorceau în cafea o herghelie de cai, sălbatici și plini de forța munților din totdeauna, valurile pământului se auzeau din aburii fierbinți. - Tu știi focul din adâncul pământului sau focul aprins de soare în oglinzi de mare? Zâmbet ascuns într-o înțelepciune, înălțată în liric frumos, în viață oarecum dureros – ca fiece Ascensiune... Tu umbra ți-o porți cu o demnitate de cedru, cu neclintita credință a unui conducător de oști din timpurile acum nemaiauzite. Un luptător în care sensibilitatea se picură cu fiecare clipire. - Așa ești tu, Raul? Chiar nu aș vrea să las asupra ta voalul intimidării... Aproape privind, aproape tăcând, căutător neostenit de sensuri, vâlvătaie cuprinzând ceruri doar dintr-o străfulgerare a irisului, te simți iubind cu patima răstimpurilor. Delicat ca un nufăr, peste o clipă capeți avântul șoimului. Nu îl poți prinde, e doar impresie. Nu îl poți fotografia azi, nici mâine, decât în suflet, cu suflet, spiritul șoim lui colindă, colindă, colindă... - Copil bătrân ce ești... Știi, așa sunt unii copii, poartă în ei de când se nasc înțelepciunile din totdeauna ale lumii ăsteia... Ochi neatingând vreo clipă marea, ochi adorând frumosul... le-am promis șapte mări, mări tăcând, mări cântând, mări șoptind, mări chemând zei, mări fecioare, mări femei, mări înțelepte... Și acum mă întreb: oare câtă lumină am revărsat peste negura lui de am izbutit să îți aduc un zâmbet de sare și un strigăt de bucurie, pescăruș planând peste suflete, tu mereu în zboruri fiind? Caii tăi negrii de fum Alungă-n mări pământuri uitate Luminând pe-nnoptat Ca un far marinarii Caii tăi vii de iubire Cheamă scântei de sfințire Înălțând spirite-n nouri Ca o nestinsă făclie Caii tăi roșii de focuri Ard miază-zi peste ape Aprind valuri printre corăbii Visează în zori marinari Raul al nostru, să-ți învârți anii spre liric înălțător! Adina Batîr parcă nici soarele nu are vreun rost în noapte nu? stăteai untired of insomnia contemplând paturi întinse pe frunze catifelate ochii iubitei ah minuni de pietre prețioase dau sens mărilor visate pe umeri pe buze în iriși unde pescărușii umblă cu paginile-suflet în ciocuri să ne așezăm puțin am luat odihna simplu tratat despre melci care fac dragoste atât de crucial în baia inundată încât ai spune că Dumnezeu a lăsat totul să se compună ca un tablou al unui pictor renăscut în primăvara de ploaie dulce Cătălina Vieru înnozi scânteile de soare și flăcări de cuvinte în jocul tău de-a viața - dimineața nu vine niciodată decât dacă vrei - ascultă noaptea și sculptează frânturi de idei de sentimente ce îți îndulcesc cafeaua turcească cheamă Timpul și roagă-l să se-oprească o veșnicie-n ceașca ta în care vor dansa mereu și viața și iubirea în aburi... Miruna Dima Flori pe zări, în iarbă flori... Spre mai sus Am trăit de mii de ori... E destul că tu te-ai dus... Flori pe zări, în iarbă flori... (Bacovia) „un vis înghețat plutește prin mii de viespi cu flori roz de măr” mai vino, mai ciufulește cafeaua pe aripi în păr cu miros de măr soare se scufundă sub suflet prier aplecat cuminte peste spunere curg ne-ncetat țâșnirile cute arse pe pleoapele frunții și tocmai la colț ... durerea-arderea-adierea Costin Tănăsescu leagă-ți oasele cu fir poetic într-o primăvară eternă m-am desprins de pământ să-ți spun cuvinte grele mai grele ca mine într-o mașină cu politețuri am aflat de la împărătese veverițe și leoparzi că ai îmbătrânit frumos așa de frumos că timpul s-a oprit o clipă în fața casei tale și ți-a spus poartă-te frumos de-acum copile cu mine cu damele ușoare cu florile răului ești obligat de-acum să iubești fără nouri fără picuri doar cu inima Magdalena Dale Scăldate în izvoarele adânci ale sufletului Cuvintele tale din ape și flori Nasc înțelesurile simțírii, Pe calea cea tainică ce duce spre interior..... Încă un an s-a stins În jocul crud al apelor albastre, Dar mulți vor mai veni În împliniri de versuri frumoase! Și anii tăi vor fi Cu soare în suflet, Flori de cais în gând Și raze de aprilie în versuri.... Bogdan Groza Prima poezie postata de sărbătoritul nostru pe site-ul poezie.ro (în 18.11.2004) e una interogativa. El îsi începe travaliul si totodata drumul poetic plin de neprevazut, cu urmatoarea formula: Oare chiar viata este falsa /Sau falsi suntem noi? *** Hipersensibilitatea lirica si artistica pe care o are sta sub semnul unei nostalgii, aparent neinteligibile pentru noi, dar explicabila în ecuatia dureroasa si adesea inexplicabila a vietii. Reflexiv, atent la zbuciumul naturii, Raul cunoaste cântecul pescarusilor, limbajul copacilor, fluturilor, florilor. Primul lui nick name a fost, daca nu ma însel, floare de mar. Ca si Blaga, Raul iubeste si ochi, si flori, si buze, si morminte, dar si pasarile care simbolizeaza starile îngeresti de fire. Adeptul poeziei sugestive, uneori chiar lapidare, esetializeaza mesajul versurilor în numeroasele haiku-uri si poeme scurte. Unul dintre ele, (textul cu numarul 100 pe agonia) este un haiku reusit si deosebit de sugestiv: *** Dar Raul nu e numai un poet în devenire ci si un fin observator al textelor diferiților autori. Inteligent si sincer cu el însuși si cu semenii, nu se aventurează în discutii sau polemici, numai de dragul de a polemiza. Comentariile făcute de el pe diverse texte postate pe www.agonia.ro, sunt analizate prin filtrul rațiunii si al cenzurii mentale. Perceptia asupra unui text sau altul îl face sa aducă la lumina comentarii bine argumentate, echilibrate. Prea puțin am văzut în commurile facute de el, expresii de genul mi-a placut" fara sa vina si cu explicație amanuntita la respectivul text. Raul nu se multumeste numai sa constate poezia ca atare ci si sa se implice în decriptarea ei, munca grea, care presupune travaliu mental. Fara a se "uita la fetele oamenilor" indiferent de nivelul de acces al unuia sau altuia, Raul face o radiografie îndrazneata a textelor care-i solicita mintea, care-l provoacă la o gândire suplimentara. De o sinceritate dezarmanta, si tocmai aici sta forta comentariilor lui, își spune părerea fara teama. Mărturie stau cele câteva fraze la poezia lui Hose Armando Pablo. *** Extrag din comentariul acestuia câteva pasaje: "Poezia de fata are parti bune si rele, poate in egala masura. Ce este cert insa: are viziune, este transpusa subtil prin imagini ce pot alcatui usor un scenariu, are amprenta personala poate prea bine pusa, si ce mi se pare interesant este ca lasa loc interpretarilor. Toti cei care au lasat aici un comm au dat in stanga si in dreapta, dar tare mi-ar fi placut sa ii aud ce au "vazut" prin prispa acestei poezii… observ inclinarea scrierilor tale si imi place ce vad. Daca imi permiti inca un sfat: cizeleaza mai mult, slefuieste. Ai grija si incearca sa fii un fin observator al tau in acelasi timp. Mi-am dat seama ca sochezi (in sensul bun), amplifici, exprimi, spui ceva atunci cand te folosesti de idee, caci mai apoi treci in a o explica si si devii repetitiv…". Alte comentarii sunt la fel de bine argumentate. Iata înca unul dintre ele: "Conceptul de fericire existenta in reclame primeste o alta conotatie in final, diferita de cea de la inceputul poemului, final care m-a lasat sa judec pentru o clipa. Mi-a placut maniera in care a fost abordata poezia, adica: scrisa la persoana I, o curgere tulburatoare ("trista cum o numeste autorul) dar care poate sa fie si un paradox in viziunea cititorului ("trist" fiind amplificat, ajungand la un dureros, chiar la un bizar - impresia mea despre maniera abordarii poemului), iar un alt punct forte il consider intrarea in lumea Ei creionand sau schitand o mica parte din Ea, o feminitate extraordinara, fapt care "tristul" poemului mi se pare o realitate si mai trista.Un poem cu care am rezonat pur si simplu..” (comentariu la poezia " Ce trist" de Tanasescu Nicolae Constantin) Maria Prochipiuc cel mai tare mă înspăimântă ziua de azi ieri a fost soare am cules o pană de cioară bucuriile de o clipă îmi fac coatele să tremure mă mir cum anotimpurile trec prin mine cuvinte mâna mă-ndeamnă să trag cerurile spre apusuri îmi scapă esența mișcării e felul meu de a înțelege alergarea licuricilor prin universuri uităm ținta și felul de a înțelege te scăpam ușor printre ape întotdeauna te scap printre ape și aștept lăsarea întunericului în cămașa proprie de forță vezi tu uneori zborul ne-nșeală imaginea mă fac vale ce are nevoie de pomi vei pătrunde prin frunzare și vei purta crenguța pe care demult singur ai distrus-o nopțile se înșiră mereu pe-un fir în codul culorilor una albă, una închisă la piele și una cu inima înmuiată în răsărit din tot ce-am fost pe când credeam că sunt ți-aș dărui nirisipit un gând ce e numai al meu inima îmi strânge mădularele făcându-le orgă secunda m-atinge și timpul se prelinge cântare întins pe covorul nou ce l-am primit ca orice alt lucru într-o zi de marți uitată într-un sertar lângă o primăvară aici jos pe covor nu se vorbește s-ar speria toate furnicile de pe parchet s-ar ridica fărâme de praf precum balonul unui copil albastru mă strâng gândurile numărând paisprezece nopți clădim lumi noi ca pe un strigăt de ecou mă îmbarc pe carul mare pentru călătorie fac lasou din idei si prin cu ele stelele au început să mă strângă gândurile apoi într-un optsprezece noiembrie te întrebai oare.. eu n-am venit să-ți cer cuvinte, dar nici iubire poate nu-mi vei cere niciodată tu scrie-ți mai departe poemele întoarce-le în cântec te las să gândești tot ce vrei dar asculta-mi secunda din mine m-am îndrăgostit de poemele tale cântărețule! Dacă unii dintre noi citind și recitind poezia lui Raul s-au inspirat din versurile lui și au realizat alte creații poetice, nu același lucru l-a făcut Bogdan Groza care a purces la o analiză serioasă referitoare nu numaidecât la poezia autorului, ci el a abordat un alt aspect acela al viziunii lui Raul asupra altor poeme a unor autori de pe poezie.ro. Vă invităm pe cei care îi cunoașteți poezia, dar și pe cei care poate din diverse motive nu ați reușit să-l citiți să vă plecați azi ochii asupra rândurilor scrise de el și să-l apreciați sau sa-i dați sfaturi în ceea ce el face aici pe poezie. Încercați dragi prieteni să călătoriți împreună cu noi prin univesul poetic a celui ce poartă numele de Raul Huluban, doar printr-un klik AICI! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy