iubește cum îți este firea, fără limite sau preț, iubește liber și cu dăruire, iubește... ea îți e menirea. Iubirea nu e egoistă, te deschide cum nici nu gândești, îți dă trăiri amplificate de te crezi un semizeu; simți cum nu ai comparații, simți întreaga libertate să te descătușezi iubitei, când îi spui atât de tandru : te iubesc, ești visul meu. Iubirea-ți luminează chipul și îți dă puteri nebune, ești ca un erou din basme ce își dă suflarea toată să te știe fericită chiar de poate nu îți pasă, căci iubirea-i absolută, ea există prin ea însăși, nu iubești să aștepți răsplată, tocmai că-i deja în tine. Iubirea este însăși viața și o dăruiești constant căci simți împlinirea-n tine să iubești necondiționat. Știi ...? iubind oferi cât nu ai reușit vreodată, tu iubești ființa-ntreagă, căci ea e perfectă așa și doar ea mai poate crește și-nflorii cu tine lângă, căci a iubii este o arta, este pura creațiune.
Iubește din întregul suflet ... restul sunt nevoi fugare, inventate, scuze să ne dedicam noi nouă dorințe false, efemere....scuzăm prin frica de durere, falsă dacă stai să te gândești... căci iubirea-ți dă în tine cheia, unei fericiri cerești.