Te regăsesc printre gândurile existentei mele si iti caut privirea pasionala printre amintiri. Ma chinui si totusi imi este dor de acele clipe...de liniste.De-am putea arunca trecutul intr-o cutie goala de pantofi si am trai o noua clipa fara radacini in capcanele experientei de rutina.

Simt ploaia cum imi cuprinde fizicul sleit de atatea griji. Totul este efemer si ne spulberam in infinit.Si totusi ma insotesti intr-o paralela existenta si-mi hranesc sufletul cu amintirea unui sarut furat in orele noptii.

Este atat de greu sa renunt la tine ? si totusi esti atat de departe de sfera realitatii mele. Ispita amagirii cu cateva clipe de fericire...atat mi-ai daruit.

Te vad si uit totul intr-o clipa, apoi imi fugaresc mintea si-mi alin inima cu cateva cuvinte: calea mea nu esti tu.
Suntem oameni ratacind dupa adevar, iar acesta este mai presus decat a fi uman si totusi dragostea este izvorul vietii iar noi refuzam cristalul si alegem piatra.

Fara tine si cam atat.