Diversificarea transpusă în multiplicitatea irizării axiomelor schimbării, mă determină să-mi achiziționez firesc multiple obiecte ce mă definesc.
Unicitatea firii de boem trasează vertical teoremele simplității înscrise în sfera inactivității și delăsării.
„Pro” evoluție
„Non” dispariție
„Non” involuție
„Pro” diluare prin avariție
Echivalența dintre afinitățile de pe două maluri ale egalurilor divizate în non-egaluri reliefează simetriile antinomiilor vidate de goluri.
Non-echivalența stimulează asimetriile și nepotrivirea în forme ce consistența anulează dintre ambiții și transfigurarea lor în viitor, cu împlinirea prefigurarea.
Autodepășirea își descoperă în nesfârșire medicamentul spre desăvârșire, are similitudini cu efectele succesului și afinități cu plenitudinile.
Îmi depășesc intervalul interpus între hiatusuri prin autocontrol progresiv și cunoaștere hiperbolică într-un stil pertinent.
O parabolă între structura fiindului și principiile ființării depuse în străfundurile cu mistere și enigme, trasează o linie sinusoidală cu unduirile meritului personal care transfigurează calitățile și le sublimează într-o esență de respect ireductibil.Non-meritul se deplasează dinspe mine înspre nefiindul ce ființează inefabil, întunecând priviri apatice, căci doar omul contează.
Diversificarea conturând caractere complexe și vocații individuale, suprimă non-jocul cu eflorescențe maladive pe umane excrescențe și naște alergii la disonanțe iridescente.
Cuvintele ce semnifică ipostazele diversificării capătă înfățișări cromate cu smalțul non-jocului ale cărui antiteze vibrează în ritmurile simetriilor și ale armoniilor.
Non-valoarea non-jocului atrage languros fizionomiile nimicniciei într-o horă asimetrică cu tipologii schițate fictiv.
Non-jocul cu iridescențe bolnave increează scabroase tipologii ale matricei numite om, cu energiile în evanescență.Elementele constitutive ale non-jocului cu melodii sacadate descriu o horă hilară în care joacă cabotinii în ritmul sincopat al superficialului.
Reacția pozitivă la emotivitatea interactivă declanșează resorturi umane într-o fire activă.
Non-jocul are similitudini cu non-fericirea care huzurește în oamenii stigmatizați cu tragic, vorbind în limbile elucubrațiilor împovărate de psihicuri labile.
Non-jocul cu irizări nefaste, cu searbădă metodă, desenează o piramidă melodică inversă, urcată de la vârf spre bază.
Jocul lui „non” aruncă cu pietre de sunete în muncă și înspre afonii închiși în prostie ca într-o muzică disonantă ermetică.Jocul lui „pro” dansează în simfonii ale ludicului, în timp ce „non” face din joc o arie cântată cu vocea ridiculului, de un alergic la sunete.