Fericit,nu de moment,fie cel ce trăiește în necunoaștere.Nu suferă.Trăiește clipă de clipă din instinct.
Suntem în exterior un înveliș carnal,animalic.
Sufletul poate fi bun iar spiritul pur,nedisimulat, credincios și inocent,într-o fază inițială de copil.
Răzuiesc pereții conștiinței de nămoluri acumulate în timp și încerc să transmit spiritului transformările survenite în suflet.
Mă preocupă intens și neechivoc viața așa cum este.Încerc și încep să o înțeleg dintr-un unghi de unde puțini au avut puterea și curajul să o vadă.Poate nu din cauza înțelegerii superioare la care sunt supuși ci datorită stabilității vieții animalice ce o dă necunoașterea.
Cei plecați pe drumul stabilirii răspunsurilor sunt văzuți altfel decât ceilalți semeni.Răspunsurile sunt de cele mai multe ori subiective și relative.
În timp ce se acumulează,cunoașterea se transmite crescendo până într-un punct terminus,cognitiv.În momentul descifrării supremului ne identificăm cu acesta,iar scopul nostru material nu își mai are sensul.Vom reveni la forma de lumină pură atotcunoscătoare,atotputernică, atotcuprinzătoare și atemporală.