agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-24 | [This text should be read in romana] |
(343)
Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa: http://www.miracol.ro/bibliografie.txt [27,2904] "Dinaintea unui om care minte și șarpele se dă în lături" (Ramayana). Conform mai multor tradiții milenare oamenii au apărut din nevoia firească a zeilor astronauți de a avea o viață mai ușoară. Motiv pentru care au creat bioroboți-oameni, după chipul și asemănarea lor, adică pe noi, așa cum atestă cel mai abundent plăcuțele sumerienilor. Pe de altă parte aceleași tradiții și multe altele reproduc intervențiile nedorite, dar permanente, ale șerpilor, balaurilor, dragonilor, zmeilor atot puternici, în viața publică și personală, jivine pe care oamenii uneori, când erau ajutați de secretele unor meșteșuguri magice, le mai și anihilau. Din enciclopedii aflăm că șarpele este o reptilă fără picioare, câteva specii sunt veninoase, toate speciile sunt carnivore, o singură specie impulsivă atacă fără să fie provocată - Lachesis, din America Latină. Adică avem de-a face cu ființe modeste ce își duc traiul în tihnă, simplitate și cumpătare. Strămoșii lor sus puși, balaurii, le conferă ce-i drept o reputație de rapacitate pe care nu și-ar dori-o nici un pământean cu dosar nepătat. Începând cu amăgirea Evei și continuând invariabil cu răpirea crăieselor și prințeselor pământene de viță nobilă, acțiunile acestor reptile, sau reptilieni travestiți, trădează o preocupare continuă spre hibridarea cu pătura înstărită a omenirii. Această preferință a reptilienilor întărește presupunerea că au ceva comun în bagajul genetic cu familiile conducătoare ale planetei. Răpirile continuă și în zilele noastre, doar că Feți Frumoșii din guverne și parlamente nu mai au vreme să elibereze cosânzenele de rând din robie. Nici măcar nu se mai țin statistici la birourile de evidența obiectelor-ființă răpite și găsite. Sau poate prin convenție, cazuistica a luat calea desuetului și nu mai vizează protipendada. Întrebările cu care oamenii și-au trecut veacurile au fost mereu altele și de fiecare dată cu trecerea timpului o jenă majoră ne cuprinde privind înapoi. Iată ce întrebări FAQ apăreau cel mai frecvent în discuțiile secolelor pe care le-am lăsat în urmă. În Evul Mediu întrebarea obsesie a teologilor era "Câți îngeri pot dansa simultan pe gămălia unui bold". Un secol mai târziu pe monitoare apărea întrebarea "Cine a creat omul, cum a apărut viața". Buddha, care era asediat de această întrebare, răspundea stereotip: Lumea nu a fost creată de nimeni întrucât a existat dintotdeauna [255,55]. A intervenit apoi lămuritor Charles Darwin care preluând o lucrare căruia nu-i venise timpul, a bunicului său Erasmus Darwin, Zoonomia din 1794 [253,249], a demonstrat că într-adevăr lumea nu are autor deoarece a evoluat de la simplu, la ce se vede, prin întâmplări și coincidențe succesive. Apoi întrebarea a fost uitată și toți au înțeles că Teorema lui Pitagora privind catetele și ipotenuza e valabilă chiar dacă numai zece-cinșpe pământeni mai cunosc demonstrația. Adică putem să trăim în fericire și belșug și fără a cunoaște ciclul Carnot al motorului în patru timpi, Principiul Troleibuzului, Teoria Relativității Generalizate sau reflexul deglutiției. În secolul XX - secolul dosarelor - omenirea nu s-a mai preocupat de originea speciilor ci de dosarele progenitorilor conducători, convinsă că la rădăcinile acestora va descoperi și izvoarele vieții îmbelșugate. Peste puțină vreme în mileniul trei, întrebarea la modă a devenit "Cine este de vină pentru pauperizarea generală care a cuprins lumea". Unde se strâng roadele muncii populației terestre și unde dispar ele? Cum de toate țările cu economie prosperă orientată pe profit sunt înglodate în datorii și la cine? De aici începe David Icke să deșire Secretul suprem, împletitura încâlcită a țesăturii lumii terestre, de la cele câteva zeci de case regale, câteva sute de magnați și câteva mii de inițiați. Restul, rândașii - oamenii de rând, nu contează, nu dețin decât dreptul la vot și dreptul de a-i cumpăra cartea. Autorul își despică ideile în două grupe mari: Certitudinile obsesie: [253,64] "Nu voi putea sublinia îndeajuns până la sfârșitul cărții că reptilienii la care mă refer aici sunt doar o grupare particulară aparținând acestei specii, nu întreaga specie." Și chiar o face, pentru că nu e greu de observat că similar procedează și oamenii: [253,20] "Pe scurt, o rasă de oameni care nu se încrucișează decât între ei, un fel de rasă în interiorul rasei, a fost creată în antichitate în Orientul Mijlociu și Orientul Apropiat. De-a lungul anilor care au urmat această rasă și-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob. Unul dintre instrumentele majore cu care a operat ea a fost crearea unor școli a misterelor și a unor societăți secrete pentru a-și implementa cu ajutorul lor Agenda. Simultan, a creat instituții care au ținut într-o închisoare mentală și emoțională, masele largi de oameni asmuțindu-le unele împotriva celorlalte, prin tot felul de războaie și conflicte." Certitudinile improbabile: [253,65] "Reptilienii din regiunea inferioară a celei de a patra dimensiuni." Cu o precizare legată de termenii limbajului. Universul este o desfășurare continuă de frecvențe, de vibrații. Pornind de la frecvența apreciată ca cea mai înaltă exprimată în a douăzeci și opta putere a lui 10, cicli pe secundă, și până la tihna lineară a curbei întinse, amorțită de răcoarea cosmică a lui zero absolut [161,(113)]. Pe acest itinerar sunt plantate zecile sau sutele de stări de agregare din care știința modernă a pământenilor agrea până nu demult trei, iar mai nou patru: solid, lichid, gazos, plasmatic. Dar am enumerat mult mai multe în [150,(33) Stările de agregare]. Pe acest aliniament de frecvențe într-o anumită zonă este plasată și viața în diversitatea ei cunoscută. Anumite intervale de frecvențe au fost delimitate ca benzi de frecvențe, denumire uzuală potrivită în radiofonie, spre deosebire de dimensiune, un termen complet neadecvat ca sinonim. De aici confuzia inevitabilă cu ceea ce denumim în mod uzual dimensiune ( lungime, lățime, înălțime), urmând extensii imaginare în alte dimensiuni de ordin superior când de fapt vizăm alte intervale de frecvențe. Potențialul omenesc de a percepe și interpreta frecvențele de pe această scară atât de largă este limitat la abilitățile organelor de simț din dotare. Auzim în domeniul de frecvențe al sunetelor specific urechii, vedem doar ce decodifică ochiul în domeniul vizibil (fig. 113.1). Dotările tehnologice ne permit extensii ceva mai largi. In afara acestor intervale nu percepem, și considerăm că avem de a face cu entități sau fenomene din altă dimensiune. În acest context afirmația "Reptilienii din regiunea inferioară a celei de a patra dimensiuni." rămâne o simplă aproximare și nu transmite sensul dorit de autor. [253,112] "Când oamenii nu i-au mai putut susține, uriașii s-au întors împotriva lor și i-au mâncat. Au păcătuit apoi împotriva păsărilor și animalelor, a reptilelor și peștilor și au sfârșit prin a-și devora carnea și prin a-și bea sângele unii altora. Acest pasaj (din Cartea lui Enoh n.a.) descrie exact liniile genealogice despre care vorbim și care s-au raspândit mai târziu pe întreaga planetă, odată cu Frăția Babiloniană" Numai că acele linii genealogice au fost întrerupte brutal de potop, tocmai datorită nocivității lor, iar ceea ce a urmat a fost produsul unei noi selecții. În sfârșit, dușmanul public numărul unu Frăția Babiloniană, nu putea să nu se folosească de acest prilej și să rateze răspândirea pe tot globul. De care prilej? De potop? Să nu pierdem un amănunt important, cineva din ierarhie a condus totuși acest proces! Poate nici numele Frăției Babiloniene nu e tocmai cel mai sugestiv de vreme ce: [253,111] "Se pare că principala bază pe care și-au stabilit-o reptilienii înainte de a se muta în Orientul Apropiat și Africa a fost teritoriul actual al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord." În sfârșit un punct de vedere arogant prin sine însuși, ca să nu îl clasificăm cu atributul de socialist sau, Doamne iartă-ne, comunist: [253,117] "Răspunsul meu este ca înainte de toate asemenea organizații, care ascund cunoașterea de masele largi ale oamenilor, nu ar trebui să existe deloc. Indiferent care ar fi intenția lor, dacă pleacă de la premiza că au dreptul să le conteste această cunoaștere avansată celor mulți, hotărînd cine poate să aibe acces la ea și cine nu, ele joacă deja un rol extrem de periculos prin aroganța pe care o exprimă." Ce ne spune autorul despre reptilieni: [253,84] "Un alt subiect pe care mi l-au relatat multe din contactele mele se referă la faptul că reptilienii se hrănesc cu energie nucleară. ... Draconienii sunt rasa regală a reptilienilor, iar casta cea mai înaltă în rândul acestora sunt albinoșii, care par să aibă niște coarne conice situate la jumătatea distanței dintre sprâncene și creștetul capului." Mult mai plauzibile par însă alte variante: [253,84] "Una dintre principalele concluzii ale tuturor cercetărilor făcute pe tema reptilienilor este că aceștia sunt complet lipsiți de emoții și sentimente, hrănindu-se cu emoțiile inferioare ale oamenilor, precum frica, vinovăția și agresiunea." E ca și cum s-ar spune: oamenii sunt complet lipsiți de lipide și glucide deși ele constituie o parte însemnată a hranei pe care o ingeră. Ideea este reală fiindcă transpare din numeroasele exorcizări înserate în Noul Testament [200,(290)]. Din bibliografie remarcăm cele două lucrări ale lui Cristian Gănescu [199], [201]. Dar, [253,78] "Acest lucru nu este întâmplător căci reptilienii se hrănesc cu emoțiile și energia sexuală a oamenilor, ceea ce explică de ce sexualitatea este atât de importantă în ritualurile satanice închinate demonilor, adică exact acestor reptilieni." [253,88] "Există o speculație care spune că sângele albastru (cu rh negativ) atestă sorgintea marțiană, spre deosebire de sângele cu rh pozitiv, care atestă o origine terestră." [253,112] "Reptilienii pur sânge nu sunt atrași de trupurile lor, ca oamenii. Ei le folosesc doar ca pe niște costume spațiale, pentru a opera în această lume, iar când unul se epuizează, nu fac decât să îl schimbe cu un altul." În comentariu am spune că termenul costum ar trebui înlocuit cu cel de vehicol. Avem la îndemână practicile supermanilor din filmele de spionaj în care pozitivii sar din limuzine în șalupe, apoi în basculante, pe urmă în elicoptere, avioane, locomotive sau yahturi. Totul în slujba binelui, până la epuizarea combustibilului, avarierea vehicolului sau anihilarea inamicului. Aceste filme ar trebui să ne determine să gândim că interceptarea și utilizarea bioroboților tereștrii (corpurile omenești) nu e decât o chestiune de concepție la care trebuie să aspirăm. Și dacă noi nu reușim să încălecăm decât la propriu caii, măgarii, bivolii, elefanții, cămilele și alte câteva specii nu e decât o dizabilitate preconcepută. În mod sigur creatorii noștri au avut în vedere posibilitățile de a ne putea coordona și conduce prin posedare propriu-zisă, așa cum și noi asigurăm maximum de confort și eficiență șoferilor și piloților când se urcă la volanul sau manșa unui vehicul de construcție omenească. Conform sloganului Man and machine as one! Mari personalități și oameni de afaceri, companii și organizații reptiliene: [253,21] "Casa regală Windsor, fostă Saxa-Coburg-Gotha până la primul război mondial; clanul Rothschild; familiile regale și aristocratice ale Europei; establishmentul de pe coasta de est a Statelor Unite care produce președinți, mari oameni de afaceri, bancheri, administratori." [253,82] "Una dintre verigile majore în Frăția reptiliană este Corporația Bechtel." [253,99] "Rockefeller-ii sunt reptilieni pur sânge deci cunosc semnificația plenară și ascunsă a legendei lui Prometeu." [253,107] "Sinn Fein, ramura politică a grupării teroriste nord irlandeze IRA are drept simbol un porumbel. Aceeași imagine poate fi regăsită pe multe din sceptrele ținute în mână de monarhii britanici. Acest lucru nu este întâmplător căci ambele organizații reprezintă acoperiri moderne ale Frăției Babiloniene, iar porumbelul o simbolizează pe regina Semiramida." [253,113] "...așa cum voi descrie amănunțit în lucrarea de față, ierarhia modernă a Frației este implicată până peste cap în ritualuri satanice, sacrificii de copii, ceremonii de băut sângele și alte orori care îți vor tăia respirația. Da, vorbesc acum de nume dintre cele mai cunoscute din rândul regalității, al oamenilor politici, bancherilor, oamenilor de afaceri și patronilor mass media din lume. Altfel spus mă refer la oameni precum George Bush, Henry Kissinger, Familia regală britanică și mulți alți președinți de state, prim miniștrii și membrii ai aristocrației." Evident că dintre reptilieni nu poate lipsi un alt personaj de mare notorietate: Jolly Jokerul Dracula (pag.116). Dar și marii maieștri iluminați: Marie și Jean de Saint-Claire, Leonardo da Vinci, Sandro Boticelli, alchimistul Nicolas Flamel, Rene Descartes, filosoful Robert Fludd, Claude Debussy, Jules Verne, Victor Hugo, Jean Cocteau (pag 200). Odată cu declinul religiei, frânele aveau să fie preluate de știință. Încă din 1662 în Marea Britanie a fost înființată Societatea Regală de știință. Printre membrii de seamă ai acesteia au fost: chimistul Robert Boyle, Isaac Newton, Francis Bacon. [253,248] "Societatea Regală a însemnat de la bun început mult mai mult decât o adunare a oamenilor de știință. În esența ei este o societate secretă creată și controlată de Frăție, cu scopul de a limita viziunea asupra lumii și înțelegerea științifică și spirituală." În Societatea Regală au mai activat Benjamin Franklin, Erasmus Darwin, Charles Darwin, Thomas Malthus. Intre timp Societatea Regală a devenit Institutul Regal de Știință, care de fapt coordonează cercetarea și realizările științifice. Cazul inginerului Eric Laithewaite este de mare răsunet și de dată recentă (1975-1980). După studii îndelungate și realizări recunoscute Laithewaite, profesor universitar a fost chiar membru al acestui institut. Preocupările sale l-au condus la studiul de detaliu al giroscopului. Giroscopul este un dispozitiv ce pare ireal, din altă lume, și care ascultă de legile unei fizici proprii. În limbaj popular i se spune titirez. Este deci un dispozitiv jucărie cu care fiecare s-a jucat măcar o dată. Totuși la dimensiuni mai mari, se transformă într-un mecanism cu caracteristici ireale. Diferite tipuri de giroscoape. Laithewaite a reușit să transforme mișcarea rotativă a giroscopului în mișcare de translație inventând motorul linear. Apoi a constatat cu stupoare că dacă unui giroscop de cca 1oo de kg, prins pe un ax i se imprimă mișcarea de rotație specifică, apucând axul cu o mană întregul dispouitiv poate fi rotit deasupra capului cu abilitatea celui care rotește un baston ninja. Cu alte cuvinte mișcarea de rotația a giroscplului anulează o parte din gravitație. A ajuns astfel la ideea unui motor de propulsie spațială, numai că descoperirea sa nu respecta legea a treia a inaintașului său Isaac Newton, Orice acțiune crează o reacțiune egală și de sens contrar. Giroscopul produce însă o reacțiune mai mare și supusă altor legi. Desigur Laithewaite a făcut o demonstrație simplă dar edificatoare în fața asistenței uluite, urmând ca cercetările să fie dezvoltate cu interesul și amploarea necesară. Numai că Institutul de știință l-a acuzat pe Laithewaite de escrocherie științifică, și de erezie științifică, după scenariul cunoscut. Apoi a fost ridiculizat, discreditat, exclus din institut, i s-a retras dreptul de a conferenția, toate fondurile alocate cercetării au fost retrase, iar descoperirea sa ascunsă și condamnată la uitare. Acum ocupă un loc de neinvidiat în lucrarea lui Richard Milton Forbidden science (Ereziile științifice), alături de alți confrați precum: Edison, Faraday, Nicolae Teslea. Și asta în anii 1980 d.Ch., într-un institut de știință! [253,152] "Frăția a ajuns să controleze astăzi întregul sistem bancar și comercial mondial prin intermediul băncilor centrale (naționale), al băncii Mondiale, al Fondului Monetar Internațional, al Organizației Mondiale a Comerțului, al Băncii pentru investiții Internaționale și așa mai departe." [253,168] "Din Londra, elita reptilo-ariană își dictează politica managerilor de ramură, adică liniilor genealogice din celelalte țări care au grijă ca Agenda coordonată de instituția mamă să fie introdusă la nivel global. Așa se explică de ce toate țările aplică practic aceeași politică. În Statele Unite principalii directori de ramură sunt Rockefeller-ii, care controlează un întreg cartel de familii precum Morgan, Harriman, Carnegie, Mellon etc.supervizat de Londra. În Africa de Sud directorii de ramură sunt membrii familiei Oppenheimer." [253,202] "Habsburgii, una din cele mai importante linii genealogice reptiliene, au condus Sfântul Imperiu Roman timp de 500 de ani, până la destrămarea sa în 1806. ... Printre cele mai importante loji masonice din lumea modernă se numără Marea Loja Alpină din Elveția. Unul dintre membrii acesteia este Henry Kissinger, unul din cei mai activi slujitori ai reptilienilor, (fiind el însuși unul dintre ei) de pe planeta noastră. " [253,225] "Serviciul Secret Britanic a fost creat de liniile genealogice reptiliene ale Frăției Babiloniene, iar după modelul său au fost create mai târziu și celelalte servicii secrete din Statele Unite și din restul Imperiului Britanic care sunt active astăzi mai mult ca oricând." [253,119] "În antichitate, civilizațiile Sumerului, Babilonului și Asiriei au apărut pe teritoriul actual al Irakului în timp ce Turcia era cunoscută ca Asia Minor sau Persia." [253,26] "Cele mai explicite relatări privind rasa avansată, se găsesc pe câteva zeci de mii de tăblițe din lut descoperite în anul 1850 la cca 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, de sir Austen Henry Layard, un arheolog britanic care făcea săpături în ruinele Ninivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de orașul irakian modern Mosul." Jaloanele directoare Jaloanele directoare ale lucrării sunt de mult familiare cititorilor noștri: [253,23] "Este suficient să examinăm structurile complexe care existau pretutindeni în lume în Antichitate , pentru a ne convinge că încă din acele vremuri pe pământ se afla o rasă avansată. ... Pe întreaga planetă există structuri uluitoare clădite cu mii de ani în urmă, care nu ar fi putut fi create decât de o tehnologie cel puțin egală cu a noastră (de multe ori superioară)" [253,24] "Textele din Vechiul testament și din alte lucrări, precum și întreaga tradiție orală a Antichității descriu această rasă sub numele de zei. Aud tot timpul diferiți credincioși creștini negând că Biblia pomenește ceva de zei. În realitate Vechiul Testament abundă de asemenea referiri. Cuvântul Dumnezeu folosit frecvent în acest text este o traducere a unor expresii care înseamnă chiar zei (Elohim și Adonai)." Dar cea mai interesantă afirmație, pe care de asemenea am susținut-o și noi în volumele de eseuri din ciclul Cosmoteismul se referă la dichotomia religie-știință : [253,251] "Aceste două curente aparent opuse, știința și religia, au foarte multe lucruri în comun, dar unul mai presus de toate celelalte, ambele neagă adevărata natură a omului și puterea pe care o are acesta de a-și controla singur destinul. Dacă vom înțelege acest lucru și vom descătușa puterea nelimitată din lăuntrul nostru, care nu așteaptă altceva, controlul reptilienilor și al liniilor genealogice va dispărea fără urmă." Schimarea la față Până la urmă divinitatea s-a plictisit să rămână în ilegalitate și dă semne subtile că dorește să iasă la rampă. Calea aleasă e rafinată, cum altfel, dar riscul de a se rata scopul propus e substanțial, de vreme ce oamenii nu pricep sau nu vor să înțeleagă. Divinitatea îl poate învia pe Lazăr din morți, poate face dintr-un surd cel mai mare muzician al pământului, celui mai iresponsabil din sat îi acordă demnitatea maximă în stat, excepțiile torpilează orice regulă, minoritatea sâcâie majoritatea și o pune în inferioritate. Concomitent licențiații rămân submediocri, masteranzii nu își găsesc locuri de muncă sau le pierd, marii magnați socotesc pe degete, copiii demolează prin precocitate toate etaloanele sociale, recordurile sportive sunt acordate celor care au acces la drogurile nedepistabile. Din când în când însuși Dumnezeu, dacă vrea, conduce de unul singur. Atunci reptilienii se răsfață și nu își mai ascund nici sentimentele, nici labele, nici înfățișarea. Contactul cu oamenii de rând le repugnă, îi țin de o parte in staul, le limitează vânzoleala zilnică, îi trag pe dreapta sau le dau zile libere numai să nu le iasă în cale. Zeii se pot schimba la față: (Matei 17,2) "El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina." Și îi pot schimba și pe oameni: (Exodul 34,29) "Moise s-a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu știa că pielea feței lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. Aaron și toți copiii lui Israel s-au uitat la Moise, și iată că pielea feței lui strălucea și se temeau să se apropie de el." (2 Corinteni 3,18) "Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." Schimbarea la față este chiar o sărbătoare celebrată în calendarul creștin, pe data de 6 august. Dată la care în 1945 oamenii, cu de la ei putere, au schimbat fața pământului japonez, când Little boy, o încărcătură de uraniu, a devastat Hiroșima. Dacă pot zeii, se pot schimba și oamenii-reptilieni. E suficient să găseasă pe cineva în stare să-l creadă și reptilianul cu chip de om începe să se înfoaie: [253,69] "Cath y O'Brian afirmă în cartea sa Trans Formation of America, ca George Lucas, producătorul trilogiei Star Wars este ofițer acoperit al NASA și al Agenției pentru Securitate Națională (NSA, din care s-a născut mai târziu CIA). Coroborând faptele și cu informații pe care le-am aflat de la alte persoane, eu nu cred că ceea ce a spus Bush și ceea ce a văzut Cathy a fost doar un program de control al minții. Cred că pur și simplu Bush i-a revelat lui Cathy Secretul Suprem, că o rasă reptiliană din altă dimensiune controlează planeta de mii de ani (inclusiv sau chiar prin programe de control al minții - n.a.). Mai cunosc și alte persoane care l-au văzut pe Bush schimbându-se într-o reptilă." Până și oamenii simpli se schimbă la față de bucurie sau mai ales de întristare. Fața li se însuflețește de fericire sau se lungește și le cade de năduf. Schimbarea este dictată de starea de spirit, de mental și ia amploarea pe măsura potențialului și duratei stimulilor. Dar complexul de sentimente și emoții pe care le trăiesc oamenii nu sunt altceva decât stări de agregare ale energiei pe alte trepte de frecvențe [150,(33)]. Fața, fizionomia oamenilor, se modelează după starea lor de spirit. Pesimismul, amărăciunea, tristețea, eșecurile, viciile, produc o anume expresie a feței, a atitudinii, a ținutei de mers. Dimpotrivă optimismul, veselia, succesele întrețin starea de fericire, spiritul tinereții și vioiciunii, corpul se semețește, exprimă vigoare. Pe această cale producerea sau expunerea la gama respectivă de frecvențe poate induce schimbările specifice. Alcătuirea feței, expresia ei și in extenso a întregului corp omenesc sau al altor ființe este deci rezultanta câmpurilor de frecvențe în care își duc viața. Cauzele acestor modificări ne parvin de cel mai multe ori chiar pe căile cunoscute și bătătorite ale undelor. Auzim la televizor că am fost avansați în funcții și demnități, că a învins echipa favorită, și dacă am câștigat și la loterie chiar simțim cum ne cresc aripile. Întregul corp, în ansamblul său, se subordonează acestor frecvențe. Dacă procesele de generare sau modificare a frecvențelor responsabile cu expresia feței și alura corpului pot fi accelerate, transformările devin stupefiante prin viteza de derulare. Ființelor care ne populau basmele le era suficient timpul pentru trei rostogoliri. Adică după ce se dădeau de trei ori peste cap luau deja înfățișarea dorită. Se cunoaște faptul că atât necazurile cât și fericirea în cascadă pot induce modificări profunde până la avarierea ordinii psihice și decesul individului. O buclă protectoare de corecție aduce după râs, plânsul și invers așa încât homeostazia frecvențelor să nu se deterioreze. Desigur ființele cunoscute au viteze de răspuns și adaptare mici, adecvate traiului pământean, dar alte entități din alte lumi de frecvențe pot oscila mult mai rapid. De la un timp creatorii de imagini au învățat procedeele de metamorfozare a fizionomiilor, și ne delectează frecvent cu astfel de secvențe mai ales în generice. Trecerea de la o imagine holografică la alta este de asemenea acum o practică uzuală. Desigur densificarea hologramelor cu materie biologică rămâne un proces mai lent dar nu imposibil. Suntem totuși o civilizație precară, nu putem să construim nici măcar piramide. Am în vedere piramidele din Egipt nu jucăria de la Luvru. Întrebări la care cartea nu răspunde: În fața incredibilului potențial reptilian, care dispune de tehnologie extraterestră de înalt grad și de o reprezentare atât de selectă și bine situată în administrarea Terrei, rămânem nelămuriți în privința obstacolului ce a ținut în loc atâta amar de timp izbânda reptilienilor, zădărnicindu-le ocuparea planetei. Sau poate că timpul lor este pe măsura digestiei, adică mai lent! (2 Petru 3,8) "Dar, prea iubiților, să nu uitați un lucru: că pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință." Ce relație biologică și ontogenică este între reptilienii extratereștri infiltrați în administrarea omenirii și speciile de reptile autohtone ce trăiesc uitate în modestie prin văgăunile pământului? Cum se face că rubedeniile cu vechime și tradiție din insula Galapaos, fieful reptilelor, nu revendică favoruri și demnități, nu cunosc nepotismul și cumetriile? În toate timpurile oamenii au observat că e ceva în neregulă cu trimișii Domnului, cu spionii, agenții, dizidenții, misionarii. Cum de sunt evitate referirile la Yahweh, zeul lui Israel, nominalizat de 7000 de ori în Biblie, dar abundă trimiterile la marele său adversar, zeul Baal, patronul Babilonului și al babilonienilor? Oare s-a reactivat interdicția pronunțării numelui celui Preaputernic, sau e un semn că Baal a ieșit învingător? Cum de s-a domolit tendința atât de clar hegemonică a zeului Yahweh, prezentată detaliat în Vechiul Testament? Desele referiri la prietenii sau cunoscuții autorului, deținând funcții mai mult sau mai puțin sus puse, nu e de natură să răspundă tuturor exigențelor documentare. De ce sunt atât de aproximative trimiterile bibliografice indispesabile stabilirii contextului teoretic și științific al expozeului? Cum se face că Frăția Babiloniană nu își protejează ținuturile de origine, Babilonul, Mosulul, Bagdadul, relicvele, muzeele, în general Iraqul, pe care l-au ocupat și distrus sub directa conducere a unui reprezentant de seamă, reptilianul George W. Bush secondat de Tony Blair, "unul din marii jucători preferați de frăție (pag. 403 n.a.)"? Ce criterii anatomo-fiziologice au stat la baza clasificării în reptilieni, reptilieni parțiali și oameni posedați, a galeriei de înalte personalități la care se fac referiri în lucrare? Ce studii ADN au fost consultate și ce laboratoare genetice girează selecția? Chiar și acum după milenii trebuie să ne rezumăm tot la precepte condensate: (Ioan 15,4) "Rămîneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți să aduceti roadă, dacă nu rămâneți în Mine." Cum se explică faptul că o teorie atât de puțin fundamentată beneficiază de un sprijin atât de larg, și din partea cui, deși demască structuri și personalități de notorietate, sprijin exprimat prin mai mult de un milion și jumătate de referiri în rețeaua WEB? Reptilienii sunt oricum o biată minoritate, supradotată, dar minoritate. Să fie vorba de o conjunctură favorabilă? (Isaia 14,29) "Nu te bucura, țara Filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic, și rodul lui va fi un balaur zburător. " Ea încearcă să-și adjudece ce nu i se cuvine. Dar oare ceilalți, majoritatea fără drepturi și prerogative, cei ce nu au acceptat mirul genelor de reptilă, nu au nimic de spus? În lenea lui elefantul tot elefant rămâne chiar dacă îl bâzâie țânțărimea. Toți pașii pe care reptilienii i-ai parcurs ne-au fost revelați de două mii de ani. Luați un creion, citiți și bifați punct cu punct, îi găsiți în Apocalipsa. Nu o citiți cu prejudecăți, Biblia nu este o carte de religie. Cineva acolo sus ne iubește, suntem avertizați din timp, ca Noe de potop! Și dacă sunt enumerate doar etapele importante, unele detalii ni le relevă David Icke care, prin prieteni sus puși, a avut acces la Agenda de detaliu: [253,418] "Structura pe care este construită această Agendă are în centrul ei un guvern mondial, care urmează să ia toate deciziile majore la nivel global. Acesta va controla o Bancă Centrală Mondială, o monedă unică (electronică nu sub formă de lichidități) și o armată unică. Întreaga populație va fi controlată prin implantarea de microcipuri conectate la un calculator central. Sub această structură centrală vor urma trei super puteri: Uniunea Europeană, Uniunea Americană și Uniunea Pacifică (Asia , Orientul Îndepărtat și Australia). Acest edificiu al puterii va dicta statelor naționale, care vor fi divizate în regiuni, (acomodarea cu ideea făcându-se la buletinele meteo - n.a.) pentru a evita orice reacție centralizată la deciziile structurii descrise mai sus. Ca să nu lungim vorba, va fi o dictatură fascistă globală, de care ne-am apropiat deja foarte mult și care se va realiza cu siguranță dacă nu se va produce o revoluție în modul de a gândi al oamenilor." Cine întruchipează, în plan divin, lupta între bine și rău, nu cei doi frați de tată Enki și Enlil, divinități de rang înalt? Oare de ce sunt luați în considerație cu seriozitate inegală de către autor? Dacă este în derulare un conflict la această scară, ce rost ar mai avea să ne facem noi griji, de vreme ce cunoaștem deznodământul? Nu americanii ne-au învățat savoarea happy endului? (Apocalipsa 20,1) "Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puțină vreme." De pe alte meleaguri ne vin alte îndemnuri: LAO TSE: Dacă vrei să faci un lucru mic, fă-l mai întâi mare. Și știm cu toții că asta nu e vorbă în vânt, este plin Pământul de megaliți, menhiri, piramide, obeliscuri și de ruinele marilor imperii: Pasargades, Iran, prima capitală construită de împăratul perșilor Cirus II 559-530 a.Ch. (Rev. Les cahiers de Science & Vie, nr. 89, oct. 2005, pag. 56.) (Romani 12,19) "Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui." Acest Secret Suprem pentru noi românii de rând este un lucru cunoscut din moși strămoși, ținut viu pe cale orală, prin intermediul nemuritoarelor basme. În basmele românești ființele se prefac ușor și frecvent luând înfățișarea cea mai potrivită, după cum e cazul. Iată ce simplu este exprimată ideea fundamentală a lumii de un povestitor de basme, în dialogul său cu culegătorul nedumerit, de după depănarea basmului Ce e frica, adevăr ținut minte milenii și cules cu pioșenie și profesionalism de I. Oprișan, chiar în anul de cumpănă 1989: [256,55] "... - Ascultaț' la mine două cuvinte. Că le cunosc, că sunt om de 68 de ani și le-am auzit și le-am păscut. Dar în definitiv lucrur'li astea să preface, să preface-n multe lucruri necuvincioase. Să face că e bivol, să face că este capră, să face în multe feluri... - Și intră în biserică? - Da, intră! - Păi nu fuge de biserică? - Nu fuge. Aia-i biserica tatălui. În aia oricine intră în ea. E stăpân pe același lucru. Că Necuratu și cu Dumnezeu sunt frați. - Cum sunt frați? - Da!... - E o poveste? - Nu că e povestre, dar îi. Aștia au fost amândoi pe fața pământului. A fost Necuratu (Dracu) Și cu Dumnăzău. Lu Dracu i-a spus ca e Dracu și ăluia i-a spus că e Dumnezeu. - Cine le-a spus? - Omenirea. Între care Dumnezău să depărtă de frati-so. Nu-i zicea frati-meu, ci Nefrati-meu. Să lepăda de el că făcea mai multe năzbâtii. Punea pă ala să omoare pă cutare. Da' Dumnezeu nu. Ãla avea dreptate. Da' ăsta-ntotdeauna-și băga coada că vra... Dumneavoastră vă daț' sama că totdeauna-și băga coada: Dă-i, mă, cu cuțitu-n ăla! Omoară-l! Cine-l îndeamnă? L-îndeamnă Necuratu de la spate să dea cu cuțitu-n ăla , nicidecum el singur. Eu poate n-am sufletu.... - Și lumea asta cine a făcut-o? A făcut-o Dumnezeu sau a făcut-o Dracu? - Poi cine este? ca să vorbim la dreptate. Omu e Dracu. - Omul e Dracul? - Da. Omul este. - Păi atunci înseamnă că omul e frate cu Dumnezeu? - Da! Păi așa se spune! Că omul ... El le face toate și el le..." - (Povestitor Niculae Burtilă, n. 1921, com. Fărcașele, Jud. Olt, înregistrat pe data de 22.02.1989, caseta nr. CV.) Sinteza plăcuțelor sumeriene în 30 de rânduri! Secretul Suprem, o carte despre Frăția Babiloniană care în dorința de a clarifica toate tainele lumii deodată, devine o destul de mare babilonie. Metaforica de rang multiplu, face indescifrabilă realitatea reprezentată. De fapt nici autorul nu are o imagine la "prima vedere" ci preia cu sfințenie din alte surse. În orice caz scena e populată de balauri și șerpi de toate felurile. Reptilele par la ele acasă pe Pământ urmează să le descifrăm rangurile. Nu, această carte nu va schimba lumea. Nici o carte nu poate schimba lumea fiindcă lumea nu este la discreția autorilor de cărți. Întâmplările pe care le trăim sunt siajul unor evenimente petrecute deja. Mai degrabă lumea poate schimba orice carte, cum s-a întâmplat cu Biblia. Dacă sataniștii, reptilienii și omuleții gri sau de alte culori, cu ochii mari și negri, au atâtea dificultăți și își iau atâtea precauțiuni de identitate, camuflaj și procedură înseamnă că lumea are altă direcție de evoluție. Aceste forțe au totuși un statut în afara lumii noastre dar și în afara legilor sale. Dacă șefii noștri și ai lumii, aleși după criterii democratice, nu caută decât să ne îngreuneze viața, și asta fac, singuri sau ajutați de pâlcuri omenești, este încă un semn că deși spilcuiți și îmbogățiți, pomădați și îmbuibați, rămân totuși niște biete cozi de topor. Dacă ar prima factorul genetic s-ar plimba curajoși prin pustiuri și s-ar hrăni cu lăcuste și miere sălbatică din tufișuri, dar ciozvârta este irezistibilă. Oricum nu își pot depăși condiția de instrumente în mâna divinității motiv pentru care sunt păziți de cohorte de scutieri, polițiști, jandarmi, tancuri, avioane și scafandri. Nu uitați: [27,2904] "Dinaintea unui om care minte și șarpele se dă în lături" (Ramayana). |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy