apariția noastră în aceasta lume plină de frumos pe de o parte, și de cruzime pe de altă parte, aduce bucurie, fericire și sentimente de împlinire, sentimente că trăiești cu un scop bine definit. Dar oare câți oameni își păstrează sentimentul acesta sublim pâna la sfârșitul zilelor? Atunci când " puiul" crește și își ia zborul ne trezim singuri și nefericiți. Fericirea e imensă când apare o nouă viață, un nou suflet. Atunci de ce uităm de noi?..........
De ce atunci când apare un suflet trebuie ca alt suflet să moara?
Aș vrea să-mi spuneți voi, cei care le știți pe toate....... unde zboară nevoia noastră de a sta suflet lânga suflet și inimă lângă inimă.
Un lucru e clar ca o lacrimă cristalină născută din durere: doar o viață nu ajunge să trăiești..... ar mai trebui să avem una ca să trăim ceea ce am uitat în prima.