Te blestem

Te îngrop trei metri sub pământ să-mi simți de acolo picăturile de rouă cum se desprind din suflet și se preling pe durere până la tine.
Te blestem pentru frumusețea mea nedescoperită. Neputând fi râvnită pentru că tu un nor de umbră pe chipul meu ai sădit.
Te îngrop in trecut pentru că distanta te face mai puternic, iar mie voința mi-o suge.
Fii totuși blând și lasa-mă să stau cu gândul tot la tine. Nu mă uri pentru felul meu de-a fi, de-a te iubi prin ură.
Cum ? Vrei să zici că nici nu simți? Ah…cât de mult te pot iubi. Cu mintea te înlătur, cu inima te strig, cu pașii te strivesc, cu mâinile te caut, cu limba te blestem , cu părul te mângâi, cu dinții te sfâșii, cu buzele te doresc…
Și nici acum nu simți pasiunea ce-ai dezlănțuit-o in mine? Haosul ce l-ai produs? Ar trebui să te simți responsabil pentru că inima mea e la tine. Nu vreau să mi-o înapoiezi, căci s-ar revărsa doar ura și deznădejdea in ea, neavând cu cine sa o împart. Astfel te rog, grija de inima mea să ai, să nu se aleagă cioburile de ea. Căci odată astfel devenită, resturile mi le adun și niciodată alt pământean nu va putea să le refacă.
De încercat au încercat, de izbutit n-au izbutit. Așa că mi le i-au-napoi și având pe Dumnezeu drept ață am început să cos la ea.
Dar , încă, nu poate fi completă căci tu ai păstrat ultimul ciob, cel al speranței. Si uite așa ti-o încredințez din nou, tot ție pană grija de ea vei avea și inima va reînvia.
Precum, mintea știe a uri, așa și sufletul știe a iubi.
Și astfel iubire sufletul iți dorește, ură mintea iți donează, pasiune pielea iți dezvoltă, scârbă limba iți transmite, iar eu
NOAPTE BUNÃ !