Dacă aș ști ce să-ți scriu, aș scrie... serios!

dacă aș putea scrie tot ce simt!... nu-mi înțeleg toate sentimentele (și sunt atâtea)... nici măcar nu le știu denumirea, de fapt dacă le-aș cunoaște, atunci le-aș înțelege, nu?... Nu cred!

cunosc bucuria! știu cum se numește, cum se manifestă (cum mă manifest eu) și totuși... uneori la un simplu zâmbet sunt într-al nouălea cer, iar alteori... nu...
cunosc tristețea! îi știu fiecare etapă! dar... o față tristă afișez rareori și atunci prefer să spun că sunt serioasă, nu tristă (mă mint singură)

La mine TOTUL depinde! Sunt atât de flexibilă, după cum bate vântul (crivățul)

Știi ce? Mi-am dat seama care este rolul meu în viețile unor persoane: să-i fac să zâmbească! Sincer!... le trimit mesaje pe telefon, pe internet și știu că am... stors un zâmbet de la ei; le dăruiesc un zâmbet din inima mea... plânsă și sângerândă, o îmbrățișare (de care, de fapt, eu am nevoie... adică o fur de la ei, nu?)...
Dar... rolul meu în viața mea nu știu care este! Oare trebuie să am un rol??? (ce idee stupidă! de unde am scos-o?)

ce va fi... va fi...
dar vreau să fie așa cum îmi doresc eu... cer prea mult!

„și de-ar fi când va fi”