aruncam la coș
periferiile
creșteau principii străine
dintr-o eroziune a tradițiilor
forme rotunde și tari de cunoaștere
alunecam pe conturul celuilalt
seturi de întrebări se cățărau de-a lungul razei
descoperind ferestre către ultimul cuvânt
tu croșetai raportul dintre gol și plin
lăsând un spațiu de existență
învățată să înlocuiești un rău cu altul
eu cădeam într-o urmă a înțelegerii
limită atingând memoria limită
contemplam turnurile organizate în state separate
clipind pe liniaritatea textelor icoane străine
nici măcar gând
sătui de aparențe apoi
alegeam pentru noi o lume cu două sensuri
fixate prin expresie și cuvinte scrise pe apă...