Un răsărit.
O stea căzătoare.
O zi, o noapte.
O lună, o zi, o oră.
Atât îmi trebuie ca să te pierd. Clipirea buzelor cărnoase, dezlipirea strângerii mâinilor noastre. Te-aș strânge, te-aș sparge, te-aș păstra pentru mine, te iubesc. Te iubesc dar ce rost are dacă tu nu mă iubești pe mine? Te iubesc, mă! Uite, vezi, nici nu mai știu ce să spun, nu mai sunt eu, nu mai pot. Mai pot? Pot?
Hai să rupem pământul și să ne luăm o bucățică, doar a noastră, să fugim acolo, în locul în care să te am, să mă ai, să fim doi, noi, fără tot ce poate să ne despartă, toți. Doare.
Doare iubirea ce ți-o port. Doare gândul. Gândul? Îmi stăpunge inima o săgeată. Gândul că nu e pentru totdeauna. Gândul că moartea, viața, lumea, o să ne fure ce avem. Ce avem? Te iubesc. Mă iubești?
O rază udă îmi curge pe obraz. Lacrimi? Nu! Speranță, fericire. Fericire că te-am găsit, speranța că vei rămâne al meu. Al meu?
Prea multe semne de întrebare. Prea multe.
Doare. Te iubesc! Te iubesc? Nu! E mai mult de atât, dar nu știu ce e, nu pot și nu vreau să știu, e prea mult.
Am găsit un înger!
Înger?