adormi
ființa mea începe de-acum în ceruri să coboare
eu treaz rămân – dintre păianjeni văd stelele tulburătoare

adormi
în adâncimea nopții sunt lumi doar mie cunoscute
asupra ta nu vor mai plânge zăpezi – ninsoarea se aude


adormi
și îi va fi de-ajuns atâta spațiu necuprins
celui ce fulgerul îl poartă pe urma razei ce s-a stins