soldații de carton sunt în adânc presați în ipostaze diverse ca-n ierbar
fac plajă la-ntuneric și imposibil plâng refugiul orb din spațiul arbitrar

deasupră-le e ascetă și iarba se răsucește palidă subțire –
pământule nu te mândri cu barba
unicul semn al celor trecuți în amintire

că-n nici o piramidă diformă minusculă nu-i aurul vreunui faraon

în gropile comune
cu țipăt surd în gură
soldații dorm
soldații de carton

(până și copiilor le place de-a războiul mărșăluiesc în coloane dezordonate până epuizează toate cântecele cu săbii de lemn se bat până și le rup învingătorii sunt stingheri și trec în tabăra cealaltă la râsul prizonierilor apoi din nou se-aleg c-un nasture ascuns se regrupează și totul continuă
părinții le fac aspră morală profesorii la școală scad note la purtare dar ei tot mai mult cu încăpățânare se joacă astfel din generație în generație invadând străzile parcurile piețele publice câmpiile până la varianta cu maturi plictisiți)

soldații de carton sunt în adânc presați în ipostaze diverse ca-n ierbar
fac plajă la-ntuneric și imposibil plâng refugiul orb din spațiul arbitrar

deasupră-le e ascetă și iarba se răsucește palidă subțire –
pământule nu te mândri cu barba
unicul semn al celor trecuți în amintire

că-n nici o piramidă diformă minusculă nu-i aurul vreunui faraon

în gropile comune
cu tipăt surd în gură
soldații dorm
soldații de carton