Bănuiam că e o defecțiune la centrala termică...
Ieri dimineața, când am voit a-mi răcori pleoapele, lincezinde după sinucigașa paranghelie de cu seara, pe țeava din baie s-a scurs un arhanghel prelung, jenat de situație. Rotesc robinetul cu bulină roșie și abia apuc să-l închid înspăimântat, căci din țeava nichelată se ițește un scheletic braț de ermit. Hidroforul bolborosește Kirie Eleison , iar din calorifere se-aud dangăte solemne. De mistică emoție îmi arde gâtlejul. Mă reped în bucătărie și beau pe nerăsuflate o carafă cu îngeri. Mă duc să-l iau de gât pe administrator; la urma-urmei sunt cu taxele la zi...! Ies din bloc și mă opresc siderat: întreg cvartalul clipocește de imne și psalmi. La centrala termică ușa e larg deschisă. Intru furios, remarc în treacăt umbrele colorate aruncate de vitralii (ce gusturi ciudate au ăștia de la RAGCL...!) și dau să-njur fochista, muierea aia faină și-a dracu’...! Femeia șade pe o banchetă cu ochii-n pământ. Întoarce capul spre mine și, culmea, nu mă miră nimbul ce-i străjuiește chipul frumos. Ochii Ei mari, dureroși, nasc lacrimi cu muchii ascuțite ce-i sfâșie obrazul, lacrimi înspinate...Privirea aceea-nsângerată, nemiloasa blândețe...
Mă prăbușesc în genunchi și O recunosc și O mărturisesc:

și ne iartă nouă...