e una din zilele în care îmi plac psalmii scriși cu mînie
david e prietenul meu astăzi
în mine cu praștia disprețului
aleargă pe cocoașa lumii gîfîie
ochind frunțile tîmpe ale goliaților fără nume
îl simt cum mă cheamă dincolo de prostie
să ucidem omule să ucidem uriașul copil
să ieșim din închisoarea fricoșilor
să zburăm în gura prăpastiei
gustăm bucurie în sînge
neînțeleasă
dar vie