misterul are gust de zahăr. sorbim ceaiul de la răsăritul soarelui, o gură tu, o gură eu, până golim pocalul. apoi transa, vorbim orelor înlățuite printre ierburi, dans al unui timp separat, de restul, cu cele două acolade ale brațelor tale.

destăinui:
aș vrea uneori să chem uriașul acela ce ai fost înainte de a te lăsa născut de mama fluturilor și a licuricilor pentru a învăța limba fetelor năuce, dar mi-e teamă. dacă te superi?
trebuie să mă ridice pe umeri, cu o singură privire aș cuprinde adevărul.

nu știu de ce iar plângi auzindu-mă așa. speram că azi te voi convinge. nu insist, mi-e bine cu tine oricum, însă caut sub fruntea-ți adânc.

http://www.trilulilu.ro/anemona2/e7738dc697262b