Aflându-mă dedesubtul norilor,
ți-am luat toate firele de păr blond
în brațe.
Fasciculul verde-albastru pe care l-ai emis
s-a refractat pe un teritoriu umezit marin.
Te-ai topit în secundă
și mi-ai mai adăugat
o circumvoluțiune în creiri.
Mi-ai dat mie secunda aceea,
ca nu cumva să mă mai plâng de lipsă de timp.
Þi-am strâns pielea între amprente,
ți-am conturat buzele cu ruj roșu,
te-am pictat in dungi orizontale.

Aflându-mă deasupra arcurilor ruginite,
te-am scăpar printre unghii
pe iarba de acolo.
Cum te-ai evaporat, doar tu știi.
De te-aș întreba, mi-ai răspunde prin două cuvinte.
Aflându-mă lângă dramul de visare,
mă transform peste cinci zile
într-o liană umblătoare.
Și iarăși o să-ți iau
toate firele de păr blond în brațe.