dă-mi buzele, dă-mi pielea-ți roșie, să ne jucăm. știi jocul acesta,
i-ai dat chiar un nume, într-o seară. nu-ți amintești? îl repetam în cor să rămînă fierbinte,
să ne picure cuvintele pe palmele întoarse spre cer. din arsura aceea,
cînd mă gîndesc la tine, îmi apare în palme chipul tău. multe femei vedeau minunea
și veneau, să le învăț jocul nostru. le-am spus că e un joc în doi, că nu sînt adversari,
că nu se poate cîștiga mai mult decît ai dobîndit în prima partidă. "căutați-vă alte mîini" le spuneam,
"nu mai împrăștiați lacrimi, nici zîmbete". jocul acesta l-am descoperit amîndoi, nu e invenție,
mintea nu poate plăsmui fîntîni cu zăpadă fierbinte, nici vietăți cu aripi care să te înalțe,
nici măcar povești despre jocul acesta.
dă-mi pielea ta roșie să ne jucăm, nici nu trebuie să-ți aduci aminte, el vine și scrie în palme,
nu sînt reguli nu avem adversari, nimeni nu cîștigă jocul acesta.
dă-mi buzele tale.