zvâcneau sertare pline de seringi
folii peste folii
oamenii albi îndrăgiseră pacientul
îi administrau seruri din fiolele lor unice
îmi părea că aflu târziu:
sacrificiile-s mai mari când nu le accepți

pământul m-aduce cu tenul spre soare printr-o proprie rațiune și dragoste
am să iubesc moartea
ca pe-un prieten universal pe care îl întâlnesc când mă despart de ceilalți
am să iubesc moartea
ca pe-un geamăn al nașterii