Pentru prima oara as vrea sa ma intorc in timp ca sa schimb ceva.
Ar fi fost dubios sa mor fara sa-mi doresc sa fac ceva altfel decat am facut.
Si uite asa se intoarce fata cea mica a imparatului la vechea dilema: regrete sau remuscari.(Ce probleme am si eu cand viata mea se duce pe apa sambetii!...)
Sunt convinsa ca remuscarile sunt mai "de nesuportat" decat regretele. Dar acum m-as fi facut rau nimanui, n-as fi luat nimic din al altcuiva. Iar gandul asta imi sta pe suflet si ma sufoca. In traducere libera - nu ma lasa sa respir. Adica n-am aer! Hm! gand tardiv si fara rost.
Un om ar fi vrut iubire neconditionata si incredere totala (cred ca asa intelege el notiunea de respect) si totul ar fi mers inainte bine si frumos. Celalalt avea nevoie de stabilitatea si ocrotirea si siguranta pe care ti le ofera nu atat o bucata de hartie, cat mai degraba binecuvantarea lui Dumnezeu. Nici unul, nici celalalt nu au putut renunta la visele lor. Si atunci visele fiecaruia s-au stins inainte de a inflori sub soarele verii.
Iar fetita n-a avut nici cea mai mica sansa...