Când zâmbetul sublim îți luminează fața
Și soarele răsare dintre nori,
Din inimă se scurge lin speranța,
Că ne-om iubi cândva și noi.

Și simt că-i prea departe ziua,
Când pașii noștri alăturea vor fi
Și noaptea-i prea pustie-acuma,
Să ne-ncălzească visul amorțit.