Un om de mămăligă se perpelește de dorul ceaunului originar .
Printre cepe obsesiv - compulsive , un morcov orfan iși caută iepurele.
Melodios , cuțitele toacă cu simțul răspunderii bărbi de mărar.
Undeva , un alt om de mămăligă privește intrigat prin găurile unei site căci tare ar vrea să știe dacă făina din care a fost conceput a trecut vreodată prin ciur . Se ridică într-un cot și cu ochii lui obscen de galbeni se descoperă pe sine în zâmbetul lătăreț al unui gălbenuș de ou.
Oul , cel răspunzător de toate și întru toate cunoscător rămâne insa indiferent la curiozitatea bleagă a mămăligii pentru că știe că doar el poate naște și poate privi dincolo de marginile ...tigăii.