Minunea mea toropită-n uitare
mor cu fiecare clipă,
pântecele pribeag își uită chemarea.
Marea deasupra cerului despoaie stelele,
Le trage cămașa peste cap și le deoache.
Câmpul își face de cap cu floarea soarelui
Despletind blonde lanuri de grâu.
Târziu noaptea ridică mantia
și zorii privesc drept în ochi
Violetele imortele.