Am ramas singura...Nici vantul,nici soarele ,nici noptile cu luna plina nu pot sa imi aline dorul de MAMA.
Daca ma mint, spunandu-mi ca maine o sa fie o zi superba,reusesc sa mai fac un pas spre lumea ce ma inconjoara si privesc inainte fara sa ma gandesc la ce o sa fie ...saptamana viitoare.
Ma ingrozesc insa la gandul ca intr-o zi,nu o sa mai am puterea sa ma mint...si am sa raman suspendata intr-o lume iluzorie in care totul este frumos ,oamenii incearca sa fie OAMENI,visul se distinge de realitate iar viata este ...fireasca.
Cati oare dintre noi au trecut prin ceea ce trec EU ,acum??!
Poate toti ,poate nimeni,poate fiecare a perceput realitatea diferit.
Mi-am pierdut insa PUNCTUL de SPRIJIN...Il mai intalnesc uneori In Vis.
Stiu un singur lucru :ca de oriunde m-ar privi ,este INTOTDEAUNA cu mine asa cum si eu am sa pastrez vie o parte din amintire prin mine.......prin ceea ce sunt si sper ,prin ceea ce voi deveni.