Gonind pe cale am oprit în întâmplare,
nechezând ca un cal
și pe când ar "lătra câinii și s-ar plimba ursul",
m-am văzut uriaș
și mi-am luat vorba cu mâna dreaptă
dintre nori
și am rostogolit-o pe o cale
ca pe o bilă înspre popice.

Oamenii, fie ei și astăzi binecuvantați,
întrecuseră măsura în locul acela
cu insistențele lor
și am ales să păsesc pe o tablă de șah,
spunând la urechea unei piese importante
cum că așa și așa,
de am văzut cum se ducea vorba
în cercuri restrânse în un mediu închis
și tot atunci m-am atins cu mai marele locului aceluia
în cercul-inelul ca de oțel
și unde nu îmi doream mai mult de atât,
am stat pe urmă o vreme
cu piciorul drept în interiorul cercului mai marelui pentru a ne echilibra.

Dar ca să mergem pe un drum mai departe,
trebuie să trecem de a noastră moarte.

înghițindu-ne nodul și dându-ne ochii pe spate,
e ochiul de soacră ce vede și gura de șarpe ce-nghite
bila cea albă ce rostogolindu-se
vine mereu
din o poveste
pe o cale.(10.08.2010)