e mai ușor să umbli după oameni desculț
să înalți zmeie din priviri fără să fii văzut
să-ți lași sfinții deoparte pe-o parte să-și facă împărăția
apoi lumina să-ți invadeze pleoapa lăsată de cu seară în pridvor

pe mamă s-o iubești
pe tată să-l respecți
știu

în rest ne completăm bărbat și femeie pe-o bancă
respirații calde
și podul palmei streașină peste cuib de vrabie suntem
vestim împăcarea întru ființa din cer

trăiesc și simt cum crește fiecare copac din pământ
trăiesc și cel care mă înconjoară e Dumnezeu
și cred că-mi sunt de-ajuns prin el
să cred