Într-o lume de visări, de speranțe și chemări, mă prefac în a fi apă, ce de doruri ea te scapă. Curg alene curg șuvoi, mângâind ochi triști și goi, cad din cer mă risipesc peste tot ce eu iubesc. Sunt o apă cristalină venind cu a mea lumină, să cuprind ce este viu în imensu-mi azuriu. Nu te speria tu dragă, de mă vezi o simplă apă. Am venit la tine-așa ca să-ți spun câte ceva. De vezi norii grei pe cer, nu-nceta ca tu să speri. Fiindcă ei sunt trecători și de mană roditori. Eu din ei renasc mereu și nu-mi pare a fi greu. Ia exemplul de la mine și-ai să vezi că o fi bine. Susurând am străbătut, multe zări dar am putut, să rod munții cei semeți, apoi stând printre nămeți, albul eu l-am etalat prin lumina ce am dat.

Acest amănunt nu-mi scapă... Și tu ești un fir de apă. Poate fluviu... poate lac, cu ideea mă împac; că în fiecare noapte, printre gânduri printre șoapte, în tine se oglindesc stelele ce le iubesc.

De aceea mă gândesc, la tine și îți doresc, un drum lin fără suspin, libertate în mișcare, ca să poți pe fiecare, prin prezența ta sublimă să-i absolvi de orice vină; să ierți pe cei ce-au greșit, când s-au pus pe învrăjbit.

Mult noroc pe cursul tău, să dea Bunul Dumnezeu toate vrerile să-ți facă "Minunată Dulce Apă"! Îți doresc și claritate ce se cheamă sănătate. Abundență pe vecie iar în suflet ca să-ți fie pace multă, armonie.