închise sunt ochiurile rîului
acum nu se poate vedea chipul celui venind
limba lui este limba trecerii
strigă fiara înecată în apă
limba lui este limba păsărilor
și încă mai mult decât limba păsărilor

se vede clar acum cum se închid ochiurile rîurilor
ca niste ecluze între tăcere și memorie
nimic nu trece prin trecerea însăși
da, da, principiul rațiunii suficiete
mimează gura ei adâncită

acoperite sunt cuvintele spre capătul lor
acolo unde cuvantul ar trebui sa devina cu(-)vânt
limbile noastre nu sunt decât semnele de punctuație din limba păsărilor

închise sunt ochiurile rîurilor
curgerea apei devine scurgerea rîului
da, da principiul non-contradictiei imploră capul ei scufundat în sine

sensurile noastre ca o tăcere despuiată
ca o mașinărie-ritual sau ca un ritual mașină-
nimeni nu stie cu exactitate

acum nu coincide cu aici
acum și aici sunt una
polisemia a două distanțe
distanța dintre limbile noastre
probabil virgula din limba păsărilor

se vede clar cum nu am văzut până acum
casa noastră nu era decat un ospiciu
mama noastră siameza tuturor mamelor

acum nu se poate vedea chipul celui venind
limba lui se divide în două
așa cum uneori rîul se divide de albie
dar nu știm încă dacă rîul e urma albiei sau albia urma rîului