mamă
acum ai reușit să deschizi cartea
la pagina unde înțepeneam cu zilele
prin foi subțiri auzeam copiii strigând “tată!”
era prima zi de școală și nu înțelegeam de ce se vine
câte trei

tata a avut picioare de lut
frica l-a împotmolit pe drumul spre spital
nu a fost acolo mamă, l-a înghițit pământul
era un an ploios

aveam un foc al nostru, mamă-fiu
adormeam lânga el cu liniștea zilei de mâine
lupii stăteau la distanță, priveau și parcă năravul pleca din ei
unii erau mai curioși, mai înfometați și se apropiau
le ofereai hrană, o lună plină
le luai roșul din ochi
apoi plecau oameni mamă

nu îmi mai este teamă de sfârșitul lumii
acum știu că el vine când vor fi plecate din noi
toate persoanele iubite
și nu știi cum să îmi spui rămas bun
dar eu știu mamă
te simt

să taci
eu știu deja
cândva o sa vină începutul lumii
și voi fi acolo
pentru tine mamă!