aș extrage calciul din cojile de ouă ale păsărilor mute
din oasele lor din oasele morților noștri
din oasele necunoscuților să fiu încă o dată
să stau turcește într-o gaură de șarpe repetându-mă
tu să treci din când în când să-ți razi barba
în timp ce mă întrebi dacă mai am la partea cu sufletul
spunînd că am făcut bătături

să-l prind pe dumnezeu într-o cursă de șoarcei
să-și dea duhul dintr-o dată deodată
cu nașterea mea pe cale întâmplătoare

pentru tine mă trezesc mâine dimineață
cu o poftă nemăsurată de cereale cu lapte
îmi hrănesc scheletul îl curăț de viața aceasta
să i se așeze o vrabie unde poate

pe urmă cumpar toate exemplarele cărții care vorbește despre
cum nu murim niciodată