vorbesc în neștire
uneori despre oameni
care mor mai repede decât fluturii
le citesc în antene, desenez flori ofilite
ce trist, ce trist
am îmbătrânit
parcă nici uitătura nu mai e a mea
nici aripile ale lor
pe cât de-aproape cerul
așa distanță de pământ...
mi-e cenușă pe limbă
și ce comod sunt:
trasez doar câteva nervuri...