e un animal
lipit de foamea noastră
ne usucă iremediabil cuvintele
ne șterge liniile din palmă

e și umbra lui
ne trece viețile unele prin altele
dar nouă ne e teamă
să nu ne semene

trebuie să le înviem
să înflorim copacul acela fără rădăcini

altfel
copilăria nu va fi fost
decât în viitor