Te sărutam de mii de ori,
Ne povesteam până în zori,
Părinții tăi în brânci mă scoteau,
Vecinii cu toți în noapte râdeau.


Te așteptam în parc cu flori,
Admirând zeci de trecători,
Desenam sute de culori,
Cuprins de recii fiori.

Îți strângeam mâinile la piept,
Cu trupul tău cel 'nalt și drept,
Te încălzeam cu vorba mea,
Până-ntr-o zi când am aflat că tu, mai nou, frate m-ai vrea.

Pe loc mâna mi s-a-mpietrit,
Florile mi s-au ofilit,
Iar vechiul parc s-a transformat
În cimitirul blestemat.