ca să scap de tristețea ce mă învăluie
ca un bătrân samurai ce-și mângâie pentru ultima oară katana
uneori îmi închipui că dumnezeu locuiește în apartamentul de vis-a-vis
și toți vecinii se înghesuie la avizier să vadă
cât plătește la întreținere
alteori îmi spun că dumnezeu e o femeie
care s-a cununat în grabă la starea civilă și-a luat numele soțului
să nu mai audă cretinii care se roagă pentru ceea ce au deja

acesta e felul meu de a-mi ține de urât
cânt nimeni nu mai întreabă cum o mai duci
sau dacă taxiurile de la marna au schimbat cu adevărat
istoria vreunui război
le-aș coase gura cu tendoane de vită celor ce cred
că iubirea pe care o primești este egală cu cea pe care o dai
ei n-au iubit niciodată altfel ar fi știut
iubirea pe care o dai nu e ta să fie dată
așa că nu ai nici un drept să ceri ceva în schimb

un singur lucru mi-a rămas de făcut
să caut oameni cu îndârjirea unui fizician a cărui fixație
este să demonstreze că nu există
viața de dincolo