când te aștepți mai puțin lumea începe să pâlpâie încet

ca o lumânare din aia mică pe care o puneam noi să ardă când ascultam jazz la radio guerrilla

lucrurile bune vin pe neașteptate

ca moartea

pe care deși o aștept de când mă știu

mă ia mereu prin surprindere

și mor de o mie de ori

la fel de mirată

la fel de nesigură

în obscuritatea ciudată întreruptă doar foarte puțin

de lumânarea aia a ta care arde nu se știe cât

după ce noi adormim