întorc o frunză
lumea apune
în socluri crăpate
bucăți de frumusețe
rebutată
carnea mâlește de aștri
nimeni n-a licitat neprețuirea din ea
fragmentată

nu e vandabil
un crepuscul care îți fură sufletul
și ți-l dilată
nemurirea are oglinda ciobită

oare ce poți face cu ea?

întorc frunza
și las moartea să mă nască

întreagă…